Otoscleroza este o genopatie cu manifestare tardivă a capsulei labirintice de etiologie obscură. Formele clinice pure de otoscleroză se manifestă prin: • surditate de tip transmisie (Politzer-Siebenmann) • surditate neurosenzorială (Paul Manassé) • sindrom vestibular periferic (McCabe).

   Escat, în 1922, e considerat ca fiind primul ce a pus diagnosticul de otoscleroză cohleară. Otoscleroza de tip cohlear este o raritate clinică (sub 1% din cazurile de otoscleroză, după Ataman şi colab., 1997), motiv pentru care vom comenta următorul caz. (...)

Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.

    Cu toate că, din raţiuni ştiinţifice, dar şi medico-legale, atitudinea terapeutică este standardizată pentru diversele situaţii patologice, nu întotdeauna situaţia clinică este superpozabilă algoritmului terapeutic standardizat.

    Vascularizaţia urechii interne prezintă nu doar variaţii individuale, ci şi variaţii între urechea dreaptă şi urechea stângă, la acelaşi pacient. Se pare că urechea stângă este mai des afectată, indiferent de patologie, printr-o paucivascularitate filogenetică greu de explicat. Vascularizaţia cohleară este de tip special: aspect terminal fără anastomoze, foarte fragilă şi cu variaţii individuale (Mazzoni şi colab. – 1959). (...)

Numărul 8/2010 al revistei MEDICINA MODERNĂ propune atenţiei cititorilor, după cum ne-a obişnuit, o serie de articole originale cu o ţinută ştiinţifică deosebită. Toate subiectele abordate sunt de actualitate, prezentate după regulile necesare unei publicaţii ştiinţifice cu tradiţie şi prestigiu. De la cercetarea clinică şi paraclinică a sindromului mielodisplazic, la o boală rară precum sindromul Sneddon şi asocierea sa cu livedo racemosa, la prezentările unor cazuri de ingestie de sulfat de cupru soldat cu deces sau de insuficienţă cardiacă hipodiastolică rezolvată chirurgical, până la cercetarea efectelor cardiovasculare şi metabolice ale aldosteronului, specialiştii hematologi, cardiologi, legişti (dar nu numai) vor găsi informaţii interesante şi concluzii pertinente ale unor colegi de breaslă. (...)

   (...) Rodriguez şi colab. (Biol Psychol 2005; 70:9) au numit fenomenul ciocolatoolism (care sună cam la fel cu alcoolism!), dar această expresie încă nu explică de ce efectul de dependenţă e mai evident la sexul feminin. Iată explicaţia pe care o dau autorii articolului din HAREFUAH (2009;148: 539).

   Prezenţa substanţelor chimice antidepresive în boabele de cacao e un fapt bine stabilit şi descris pe scurt în rândurile de mai sus. Şi cum sindromul depresiv este, din punct de vedere statistic, în mod semnificativ mai prezent la persoane de sex feminin, legătura pare clară. (...)